Echipa Movieguide.pro a hotărât să realizeze un interviu cu un expert din domeniul cinematografiei pentru a oferi publicului o perspectivă mai amplă asupra acestui sector. Bianca Popescu vorbește despre experiențele acumulate în cei 6 ani de activitate în producția video, atât pe partea comercială, cât și în industria cinematografică.
Bianca Popescu
@eaucontreair
Ce te-a inspirat să intri în industria filmului și care a fost primul tău pas în această carieră?
Inspirația de a urma o carieră în acest domeniu a venit devreme pentru mine din pasiunea pentru vizual, și anume în școala generală când am început să fac fotografii digitale, apoi pe film. Ulterior, în clasa a noua, am luat decizia de a urma profilul de imagine de film la U.N.A.T.C.
Ai întâmpinat pana acum un obstacol în cariera ta/în industrie. Dacă da, poți sa ne detaliezi?
Obstacolele se întâlnesc la fiecare pas, deoarece este un domeniu tehnic, în care până de curând femeile nu și-au găsit locul, sau poate în număr restrâns din motive de aptitudini fizice( în trecut, camerele erau foarte grele comparative cu cele din ziua de azi), iar prejudecățile au rămas. De altfel, obstacolele sunt ceva firesc pentru orice proiect, de aceea experiența, implicarea și adaptabilitatea membrilor echipei sunt aspect cruciale pentru rezultatul final, apărând adesea factori neprevăzuți ce trebuie gestionați super rapid.
Ai un proiect sau un film la care ai lucrat și care îți este cel mai drag? De ce?
Sunt multe proiecte la care mă gândesc cu drag, însă mi-a plăcut mult să lucrez la documentarul Irinei Rimes, unde am călătorit prin țară și în afara ei, alături de colegi care-mi sunt și prieteni, s-a simțit ca o vacanță în care am făcut ceea ce ne place.
Notabilă ar mai fi o reclamă făcută cu Avanpost Media pentru Doritos India, unde am filmat pe munte, iarna, la minus 17 grade, însă au fost atâtea situații memorabile, cum ar fi transportarea echipamentelor cu snow-mobile sau cu elicopterul, încât și-a găsit un loc special pentru satisfacția de la final de zi, indiferent cât de solicitante erau condițiile.Cum arată o zi obișnuită de muncă pentru tine în această industrie?
O zi de muncă normală începe cu o zi ,,înainte”, dacă este un proiect de creație, mai multe zile sau săptămâni în prealabil, care dictează succesul proiectului. De cele mai multe ori, mă trezesc la 4- 5 dimineața pentru a pregăti echipamentul, apoi mă întâlnesc cu echipa și discutăm pentru a avea un work-flow eficient. O zi de filmare are are 12 ore, iar în unele cazuri lucrăm și over-time. Poate fi foarte solicitant, însă cu echipa potrivită, poate fi distractiv.
Care crezi că sunt cele mai mari schimbări din industria filmului în ultimii ani și cum te-au afectat?
Accesibilitatea fără tehnică pentru femei a crescut și mă îndoiesc că aș fi putut urma aceeași carieră în anii ’70. Nu este ușor să demontezi stereotipuri în timp ce îți practici meseria, însă puterea exemplului este foarte importantă și nu ar trebuie să preluăm asupra noastră proiecțiile celorlalți. Câteodată se simte de parcă trebuie să depui de două ori mai mult efort. Alte schimbări pot fi legate de inflație, ce influențează mult proiectele. Deseori, se alege comprimarea programului în mai puține zile în detrimentul echipei.
Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să urmeze o cariera în industrie?
Le recomand să se consulte cu alte persoane care lucrează în domeniu deoarece sunt multe particularități de luat în calcul. Consider că pe cât de satisfăcător poate fi pentru unii, cunosc și persoane pentru care este foarte obositor și demoralizant. Sunt de părere că lucrurile trebuie făcute din pasiune, astfel vor simți că efortul a meritat. De asemenea, le recomand să studieze lucruri din afara ariei lor de specializare, astfel, își vor consolida adaptabilitatea și lucrul în echipă. Colaborarea este un lucru foarte important pe orice platou de filmare. Celor curioși le recomand filmul lui Radu Jude cu Ilinca Manolache – “Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”. Pelicula este o anecdotă foarte reușită a lumii cinematografice în România.
Cum îți găsești inspirația pentru proiectele la care lucrezi și cum îți menții creativitatea?
Inspirația o găsesc în lucrurile simple, un exemplu fiind cum pică o rază de soare în acea dimineață răcoroasă când îmi beau cafeaua, un vis pe care l-am avut azi noapte, o zi sau o seară petrecută cu prietenii. Sunt mereu lucruri uzuale, dar importante pentru mine, care mă fac să vreau să le transpun și celorlalți ceea ce simt. Încerc să lucrez la creativitate prin consumarea a cat mai multe surse de imagine, chit că este în mișcare sau statică. Încerc să merg cat de des la film, să țin pasul cu clipurile video care se lansează, să merg la expoziții de artă și să înțeleg intențiile autorilor pentru a le cunoaște mai bine pe ale mele, fie prin diferențiere sau asemănare, să înțeleg unde mă plasez eu.
Există un actor, regizor sau cineva din domeniu cu care visezi să colaborezi? De ce?
De la noi din țară, mi-ar plăcea mult să colaborez ca operator la proiectele lui Barbu Bălășoiu, Marius Apopei și Lulu de Hillerin. Sunt trei directori de imagine foarte talentați cu care am avut plăcerea sa lucrez și m-au impresionat. Pe partea comercială de reclame și clipuri video, mi-ar plăcea să colaborez cu Ate. Este cel mai tehnic DOP pe care l-am întâlnit, găsește soluții la orice fel de problemă, având mereu rezultate impresionante. Ca regizor, Radu Jude ar fi prima alegere pentru stilul lui nonconformist și apreciez foarte mult ca și-a creat propria etică și nu ține cont de limitările deja existente și îrădăcinate într-un sistem din ce în ce mai deficitar
Ce filme sau seriale ai promova pe o pagină de recomandări/recenzii? Ai vreun „must-watch” personal?
Filmele care mi-au plăcut mult au fost “Parthenope” de Paolo Sorrentino, “Animal” de Sofia Exarchou, “Perfect Days” al lui Wim Wenders și “Emilia Perez” al lui Audiard. Producții românești aș menționa “Anul Nou care n-a fost”, regizat de Bodgan Mureșanu și “Rusalka” de Claudiu Mitcu. Ce mă atrage la filme e când autorii reușesc să creeze universuri complexe, care se susțin și pentru câteva ore te sustrag în ele, uitând de realitate. Nu există acel sentiment de a pune la îndoială veridicitatea unei replici sau locații, ci trăiești alături de personaje în lumea lor, indiferent de ritm sau acțiune, totul lucrează împreună ca să te țină acolo.